Apărut în urmă cu mai bine de jumătate de secol, în 1973, clasamentul ATP întotdeauna a avut până azi cel puțin un jucător cu rever cu o singură mână în TOP10. Deși reverul cu două mâini a început să câștige teren cu zeci de ani în urmă, se pare că abia acum am ajuns la momentul în care supremația sa a fost pe deplin stabilită.
Înainte de introducerea sistemului de punctaj ATP, în așa-numita epocă romantică a tenisului, nu cred că cineva folosea această soluție tehnică, dar ea era deja promovată de Björn Borg pe timpul primului lider mondial, Ilie Năstase. Cele două abordări tehnice au produs câteva rivalități remarcabile în ultimele decenii. În timp ce, în general, jucătorii care foloseau reverul cu o singură mână reprezentau stilul mai creativ și mai ofensiv, jucătorii care loveau cu reverul cu două mâini se caracterizau prin continuitate și prin mai puține erori comise.
Cum am ajuns la supremația reverului cu două mâini?
Ca orice altceva în această lume, tenisul evoluează în mod constant. Jocul devine din ce în ce mai rapid, forța fizică este un factor din ce în ce mai important, top spin-ul își pune din ce în ce mai mult amprenta asupra jocului și, nu în ultimul rând, echipamentul (rachete/racordajul) devine din ce în ce mai modern pentru a răspunde noilor cerințe.
În percepția generală, reverul cu o singură mână este mai estetic, mai variat, care poate fi comparat chiar cu o mișcare de balet, dar, în același timp, necesită un grad mai mare de coordonare a mișcărilor și un grad mai mare de echilibru, ceea ce fac mai dificilă constanța și evitare erorilor în jocul de putere de astăzi și, după cum știm, în tenis, constanța este cheia succesului. A devenit un punct mai slab, exploatabil pentru adversar în cazurile în care acesta nu mai putea oferi un răspuns competitiv la săriturile înalte alte mingii în raliuri și la servicii. Poate că reverul cu două mâini nu este la fel de spectaculos, dar este o soluție mai sigură și mai ușoară.
Nu vă speriați, reverul cu o singură mână nu va dispărea
Căderea lui Stefanos Tsitsipas din TOP10 reprezintă într-adevăr începutul unei noi ere, dar traiectoria dezvoltării tenisului a prefigurat de mult timp acest scenariu, așa că nu ar trebui să fim prea surprinși. Vestea a avut un ecou destul de trist și mulți se întreabă dacă nu cumva cu timpul reverul cu o singură mână va dispărea complet din peisaj? Răspunsul meu la această întrebare este clar că nu va dispărea. Este posibil, totuși, ca multă apă să curgă pe Dunăre până când un jucător de rever cu o singură mână va fi din nou numărul unu mondial, dar, vor mai fi asemenea jucători în elită.
Să ne gândim numai la faptul, că slice-ul de rever și voleul de rever sunt lovituri greu de executat cu două mâini, așa că întotdeauna va fi nevoie de reverul cu o singură mână. O abordare tehnică nu dispare niciodată așa pur și simplu, chiar dacă este mai puțin folosită la un moment dat. Ea nu poate fi ștearsă din conștiința publică. Întotdeauna vor exista jucători cărora li se va părea mai confortabil, dar mai ales mai natural, să lovească reverul cu o singură mână.
Când va fi eficient din nou la nivelul cel mai înalt? Cred că atunci, când jocul de picioare și menținerea echilibrului ale celor care-l folosesc vor fi la un nivel care să ofere baza necesară. În ceea ce privește pariurile pe tenis, merită, de asemenea, să acordăm o atenție deosebită tipului de rever pe care îl folosesc jucătorii și, de asemenea, suprafeței de joc. Pe zgură, reverul cu o singură mână este mai vulnerabil, deoarece mingea sare mai sus și este mai dificil să ofere un răspuns competitiv. În acest moment, reverul cu două mâini este mai eficient, dar asta nu înseamnă neapărat că jucătorul care folosește reverul cu o singură mână are mai puține șanse de a câștiga.
18+ Pariază responsabil.
