În ultima vreme, tot mai multe persoane și-au exprimat opiniile cu privire la întrebarea dacă ar prefera să câștige un turneu de Grand Slam sau să atingă poziția de număr unu mondial în cazul în care ar fi jucători profesioniști de tenis. Să aruncăm o privire la ceea ce înseamnă ambele obiective în zilele noastre și să ne spunem și părerea noastră.
Deși există o concepție greșită conform căreia câștigarea unui turneu major (Grand Slam) înseamnă automat ajungerea în fruntea clasamentului mondial ATP/WTA, acest lucru este departe de a fi adevărat. Chiar dacă victoriile de Grand Slam sunt adesea obișnuința celor care au simțit deja înălțimea vârfului clasamantului, există multe exemple de jucători care au reușit doar una dintre cele două performanțe. În afară de pregătirea și munca titanică depusă anterior, câștigarea celor mai prestigioase turnee (Australian Open, Roland Garros, Wimbledon, US Open) este rodul eforturilor întinse pe o perioadă de două săptămâni. Din acest punct de vedere, un jucător poate deveni câștigător de Grand Slam înainte de a deveni numărul unu mondial, dar acest lucru nu face acestă provocare mai ușoară, ba din contră, în opinia mea, o face chiar mai dificilă. Voi ilustra cele două situații pe care le-am prezentat cu o selecție de exemple destul de recente.
Câștigători de Grand Slam, dar nu și lideri mondiali
Pentru a câștiga un turneu major, un jucător trebuie să câștige șapte meciuri consecutive într-o perioadă de două săptămâni. Toate aceste victorii trebuiesc obținute având de înfruntat cea mai îndârjită opoziție, deoarece pentru toată lumea, aceste patru turnee sunt cele mai importante evenimente ale sezonului, atât din punct de vedere al performanței sportive, cât și din punct de vedere financiar. Există jucători care au câștigat nu unul, ci chiar două Grand Slam-uri și nu au devenit lideri mondiali sau, așa cum ar interveni acum Stanislas Wawrinka, cineva poate avea chiar trei asemenea titluri fără să ajungă în fruntea clasamentului mondial. Succesul la un Grand Slam oferă cele mai multe puncte în clasament pentru un jucător, dar această reușită trebuie combinată cu alte rezultate bune pe parcursul sezonului pentru a acumula suficiente puncte pentru poziția de lider.
Iată câteva exemple de jucători cu titlu major obținut, dar care n-au ajuns în fruntea clasamentului:
- Juan Martin Del Potro a câștigat US Open în 2009, învingându-i atât pe Rafael Nadal, cât și pe Roger Federer, dar a atins doar locul trei în lume.
- Marin Cilic a câștigat la New York în 2014, dar și el a ajuns până pe treapta a treia.
- Din circuitul feminin poate să ne vină în minte Jelena Ostapenko, care a câștigat Roland Garros în 2017, dar nu a urcat mai sus de locul cinci în clasamentul WTA.
- Sloane Stephens a câștigat US Open în 2017 și nu a urcat mai sus de locul trei.
- Samantha Stosur a câștigat US Open în 2011 și a fost ocupanta locului patru în clasament.
Să trecem la exemple de jucători cu mai multe victorii de Grand Slam, care nici așa n-au atins vârful clasamentului
- Petra Kvitova a câștigat Wimbledon în 2011 și 2014, dar nu a ajuns mai sus de locul doi până acum.
- În aceeași situație se află și Svetlana Kuznetsova, care a câștigat US Open în 2004 și Roland Garros în 2009.
- Aceste exemple sunt completate de Stanislas Wawrinka, care a câștigat Australian Open în 2014, Roland Garros în 2015 și US Open în 2016. Cea mai bună clasare al elvețianului a fost locul trei în clasamentul ATP.
Totuși, cred că niciunul dintre ei nu și-ar schimba victoria majoră cu locul 1. Kvitova a fost la doar un singur meci distanță de vârf, dar a pierdut finala Australian Open 2019 în fața lui Naomi Osaka, care era numărul unu mondial la acea vreme.
Lideri mondiali, dar nu și câștigători de Grand Slam
A fi în fruntea clasamentului înseamnă să obții rezultate bune în mod constant într-un an, dar nu neapărat să câștigi turnee. Așa cum se spune: puțin câte puțin, face mult. Teoretic, este posibil ca un jucător să joace doar finale și semifinale și să fie totuși numărul unu mondial dacă o face suficient de des. Totul se rezumă la acumularea de puncte, motiv pentru care este necesar un joc eficient luni întregi. Un exemplul bun este Karolina Pliskova, care a devenit numărul unu mondial în iulie 2017, dar care nu a câștigat niciun Grand Slam până în prezent. Cel mai bun rezultat al ei la un turneu major a fost finala de la US Open 2016. Pentru o perspectivă mai largă, putem menționa și câțiva jucătoari care nu mai sunt activi, precum Dinara Safina, Jelena Jankovic sau Marcelo Rios. Jankovic și Rios au fost finaliști de Grand Slam o singură dată, în timp ce Safina a ajuns de trei ori într-o asemenea finală. În opinia mea, toți aceștia și-ar schimba primul loc pentru acel pas lipsă. Desigur, fiecare performanță are farmecul ei aparte și nu trebuie să fim nemulțumiți.
O concluzie
Deși este tentant să fii numit numărul unu mondial, însă acest rang în actualul sistem de puctaj nu înseamnă neapărat că ești și învingător. Este de înțeles că toată lumea consideră despre câștigătorul unui Grand Slam că este totodată cel mai bun jucător din lume, dar clasamentul nu îl plasează întotdeauna în fruntea lui. Din acest motiv, se poate spune că acest clasament este mai degrabă o măsură a constanței jocului decât cel al nivelului de joc atins. În schimb, triumful la un Grand Slam îi revine jucătorului care a atins cel mai înalt nivel la respectivul turneu. În opinia mea, nu există niciun substitut pentru sentimentul de victorie, nici un rezultat dat de un sistem de calcul nu o poate înlocui. Bineînțeles, ambele performanțe sunt uriașe, dar dacă aș putea alege, aș prefera să fiu un câștigător de Grand Slam. Așteptăm și opiniile voastre cu privire la acest subiect.
Casele de pariuri au oferte foarte bogate de cote pe turneele de Grand Slam pe care merită să le urmărști cu atenție.
18+ Pariază responsabil.
