Jocurile de noroc sunt una dintre cele mai vechi activități de divertisment din lume. În antichitate, acestea au început ca și o formă de amuzament, iar rezultatul pariurilor nu era considerat altceva decât capriciile zeilor. Astăzi, jocurile de noroc au devenit un hobby captivant și un mod interesant de a face bani. Povestea acestei transformări este deopotrivă interesantă și relevantă pentru orice parior.
Doar în Statele Unite, veniturile generate de cazinourile fizice și jocurile de loto au atins 57 de miliarde de dolari în 2006, depășind cu mult cele 20 de miliarde de dolari din vânzările de bilete de cinema și industria muzicală, precum și cele 28 de miliarde de dolari din vânzările McDonald's, Burger King, Wendy's și Starbucks.
Cu toate acestea, jocurile de noroc sunt adesea privite cu suspiciune. Până la sfârșitul acestui articol, vei avea o imagine mai clară asupra motivelor acestei percepții, precum și a diferențelor dintre un jucător de noroc și un parior inteligent.
La început exista doar hazardul
Prima formă documentată de jocuri de noroc, care a avut loc în istoria umanității, se presupune că s-a dezvoltat în China antică, în jurul anului 2300 î.Hr. Cu toate acestea, nu era vorba doar despre divertisment. Există dovezi că zarurile erau folosite pentru a decide soarta teritoriilor. Aceeași situație a existat și în Europa. În anul 100 d.Hr., disputa pentru teritoriul Hising între regele norvegian Olaf și regele suedez Olaf a fost decisă în favoarea regelui suedez, care a aruncat consecutiv de două ori șase.
Când vine vorba de pariurile pe rezultatele evenimentelor sportive, Grecia, țara de proveniență a jocurilor olimpice, trebuie menționată. Cu mii de ani în urmă, în diferite orașe se organizau competiții atletice, cum ar fi cursele de mers pe jos și aruncarea discului, iar câștigătorii erau recompensați cu premii în bani. Totuși, mizele mari de bani schimbau mâini mai ales în tribune, unde se pariau întregi proprietăți pe sportivii favoriți.
Romanii au fost pariori și mai mari în antichitate, care, din cauza marilor pariuri, pierdeau nu doar bunuri materiale, dar și libertatea lor. În Roma, de la jocurile cu zaruri la jocurile de societate și cursele de care, totul era considerat respectabil, inclusiv utilizarea plăcuțelor de plumb „magice” care erau menite să aducă ghinion sau chiar moartea rivalilor.
Jocurile de noroc erau văzute ca și o metaforă a vieții. Filosoful roman Plinius, în secolul I, a scris: „Depindem atât de mult de întâmplare, încât întâmplarea este zeul nostru.”
Să fie lumină
Studiul științific al riscului a început doar în perioada Renașterii, ceea ce a dus la descoperirea fascinantă a teoriei probabilităților, baza gestionării moderne a riscului folosită de către agențiile de pariuri și pariorii profesioniști.
Renașterea a fost o perioadă de tulburări religioase, inovație extraordinară și o revigorare puternică a științei, care a pus misticismul în umbră. În 1654, Chevalier de Mere, un nobil francez pasionat de jocurile de noroc și matematică, l-a provocat pe celebrul matematician Blaise Pascal să rezolve o enigmă pusă cu aproximativ două sute de ani în urmă de călugărul Luca Paccioli. Enigma a devenit un mister pentru matematicieni, care nu reușeau să o rezolve. Pascal s-a consultat cu Pierre de Fermat, un jurist și matematician.
Eforturile lor comune au marcat sfârșitul superstiției în asumarea riscurilor. Ceea ce pare a fi versiunea din secolul al XVII-lea a jocului „Trivial Pursuit” a condus la descoperirea teoriei probabilităților, punând bazele matematice ale gestionării riscului.
De-a lungul anilor, matematicienii au transformat teoria probabilităților într-un instrument eficient pentru organizarea, analizarea și aplicarea informațiilor generate de jucătorii de noroc: acestea sunt tehnici cantitative valoroase, folosite astăzi în toate domeniile vieții moderne, de la sondajele de opinie și selecția acțiunilor până la degustările de vin și testele de droguri.
Joc de noroc sau pariere inteligentă? Tu decizi!
Riscul poate fi definit ca și „posibilitatea ca ceva rău sau neplăcut să se întâmple”. Warren Buffet, miliardarul american, a spus că „riscul provine din necunoașterea a ceea ce faci”.
Din punct de vedere etimologic, riscul provine din cuvântul italian „rischiare”, care înseamnă „a îndrăzni”. În acest sens, riscul este mai mult o alegere decât un destin.
Dacă ne încredem în sfaturile investitorilor de succes, pașii pe care suntem dispuși să îi facem sunt direct proporționali cu cunoștințele noastre. Astfel, succesul nu este opera întâmplării, ci pur și simplu o chestiune de alegere, cel puțin pentru cei care aleg să își direcționeze pasiunea pentru pariuri către obținerea de profit.
