Unii pariori sar peste procesul de selecție în domeniul pariurilor, folosind ideile experților în pronosticuri. Din păcate, este ușor de confundat dacă un parior de top prezintă sau nu o capacitate de pronosticare semnificativă din punct de vedere statistic sau pur și simplu a avut noroc. Acest articol explică cum putem evalua un expert în pronosticuri folosind teoria distorsiunii de supraviețuire.
Să presupunem că avem un tipster expert care, în decurs de cinci ani, a prezis cu o precizie de 100% și cu o probabilitate uniformă meciurile de tenis - generând un profit de 50.000 de dolari. Impresionant, nu-i așa? Totuși, nu este atât de impresionant atunci când se dezvăluie că acest expert de fapt este o maimuță.
Să presupunem că efectuăm o simulare în care există 10.000 de pariori de tenis (sau maimuțe, nu contează în această simulare) care au o șansă de 50% să câștige sau să piardă 10.000 de dolari pe an. Dacă oricare dintre tipsteri înregistrează un an pierzător, este eliminat.
Maimuțele care vând ponturi pentru bani își fac predicțiile apăsând un buton din două opțiuni de butoane. Dacă am rula testul timp de un an, atunci 5000 dintre experții noștri în pronosticuri ar putea obține un profit de 10.000 de dolari, iar aceeași cantitate ar putea suferi pierderi și eșecuri de 10.000 de dolari. În al doilea an, ar exista 2500 de maimuțe cu înregistrări perfecte, iar dacă am continua acest lucru până în al cincilea an, ar exista 313 maimuțe din cohorta originală care ar fi capabile, statistic vorbind, să facă predicții precise consecutiv și să câștige 50.000 de dolari.
Amestecarea supraviețuitorilor și al oamenilor de știință
Mai menționăm un exemplu istoric pentru o mai bună înțelegere a distorsiunii de supraviețuire. În Primul Război Mondial, armata britanică a introdus căștile cu protecție din oțel pentru soldați, ceea ce a dus la o creștere bruscă a numărului de leziuni la cap.
Primul lor gând a fost că soldații au încredere prea mare în puterea căștilor și își expun capul în situații în care anterior rămâneau ascunși. În urma acestui efect statistic, aproape că au retras căștile, dar un statistician expert a explicat fenomenul: anterior nu existau leziuni la cap pentru că toți mureau din cauza rănilor grave și erau incluși în statisticile de decese. Așadar, numărul supraviețuitorilor a crescut, chiar dacă aceștia au suferit leziuni mai mici, dar au scăpat de loviturile care anterior provocau decesul soldaților.
Acest fenomen este numit distorsiunea de supraviețuire și are o importanță majoră în lumea reală a experților în pronosticuri, deoarece un tipster de succes, care conduce în prezent clasamentul, ar putea fi, în mod inevitabil, o maimuță norocoasă care apasă periodic un buton.
Care sunt factorii importanți care influențează acest proces? Dimensiunea mostrei inițiale este crucială. Dacă te concentrezi doar pe câștigători în acest proces și ignori celelalte miliarde de maimuțe care produc doar aberații, atunci norocul te poate păcăli. Adevărul simplu este că, pornind de la o mostră destul de mare, câțiva dintre participanți vor părea oameni de știință pur și simplu datorită norocului.
Alt factor critic este probabilitatea evenimentului. În exemplul nostru, am folosit o aruncare corectă a banilor (50/50 șanse - cap sau pajură), dar în lumea reală agențiile de pariuri au un avantaj. Reexecutarea testului nostru cu o marjă mai mare va avea ca rezultat mai puțini câștigători norocoși: cu cât marja este mai mică, cu atât este mai ușor să se obțină un succes pe termen lung.
O ilustrație inteligentă a distorsiunii de supraviețuire
Există multe exemple excelente ale distorsiunii de supraviețuire, dar în emisiunea sa din 2008 intitulată "The System", celebrul iluzionist englez, Derren Brown, a prezentat o magie deosebit de ingenioasă care ilustrează cât de înșelătoare poate fi.
Spectacolul s-a bazat pe ideea că ar putea fi dezvoltat un sistem care să garanteze câștigul la cursele de cai - o afirmație cu care pariorii s-au obișnuit deja. Emisiunea a urmat-o pe Khadisha, căreia Brown i-a trimis anonim cinci predicții corecte consecutive pentru cursele de cai. Nu a fost niciun truc, predicțiile au fost corecte și precise, iar emisiunea se îndrepta către punctul culminant al celei de-a șasea și ultimei predicții, unde Khadisha, având încrederea confirmată de recordul de 100% al lui Brown în pronosticuri, a investit 4000 de dolari din banii ei proprii... și a pierdut.
Desigur, nu exista un sistem: Khadisha era pur și simplu un produs al distorsiunii de supraviețuire.
Brown, de fapt, a contactat 7776 de persoane și le-a împărțit în șase grupuri, dând fiecărui grup un alt cal dintr-o cursă de șase cai. Este important să menționăm că numărul de variabile este la fel de important ca numărul de predicții, având în vedere cum diminuează dimensiunea inițială a mostrei originale.
După fiecare cursă, 5/6 dintre oameni au pierdut și au fost eliminați din sistem (ca maimuțele noastre eșuate), iar supraviețuitorii au primit în mod aleatoriu un alt set de selecții. Întâmplător, Khadisha a fost supraviețuitorul final, care a câștigat de cinci ori consecutiv.
Concluzia fundamentală a parierii sportive este că oricine poate avea noroc și cu cât ceva este mai puțin probabil, cu atât norocul joacă un rol mai mare. Dacă maimuța dactilografă produce toate operele lui Shakespeare dintr-un eșantion de miliarde, nu ar trebui să fie luată în serios. Dar dacă repetă isprava, merită să fie urmărită.
Un mod simplu de evaluare a abilităților unui tipster expert
Există o metodă simplă de evaluare a abilităților unui parior prin calcularea rădăcinii pătrate a numărului total de selecții și adăugând acest număr la jumătate din totalul jocurilor:
√ (Numărul de selecții) + ½ (Totalul jocurilor).
De exemplu, dacă ai 400 de selecții, rădăcina pătrată este 20, adăugând acest lucru la jumătate din 400, rezultă un total teoretic de 220 de câștiguri.
Dacă un tipster are peste 20 de selecții și 200 de câștiguri, atunci se află cu două deviații standard peste medie. Șansa ca un parior cu 50% succes să realizeze acest lucru este de aproximativ 1:40. Deci, un jucător cu 400 de selecții ar trebui să aibă un raport de 220-180 sau unul cu 100 de selecții de 60-40.
Fără a fi un statistician expert, poți vedea rapid că cu cât vezi mai multe selecții, cu atât este mai ușor să evaluezi un jucător. În multe cazuri, este mai sigur să urmărești pe cineva cu o rată de succes mai mică dacă au mult mai multe jocuri. Sau, mai inteligent ar fi să nu plătești pentru ponturi.
