Strategiile progresive nu se numără printre cele mai fascinante forme de pariere pe fotbal, dar unii oameni susțin că pot fi folosite pentru a obține profituri mari. Am analizat metoda de pariere Fibonacci pentru a vedea dacă merită riscul.
Strategia Fibonacci TL;DR
Esența strategiei Fibonacci pentru parierea pe fotbal (publicată în 2007 de Fragiskos Archontakis și Evan Osborne) este simplă: pariază pe egal și dacă pierzi, pariază din nou pe egal. Repetă acest proces până când în cele din urmă câștigi.
Mai sunt doar două reguli vitale, care trebuie respectate:
- Pariază pe egal doar dacă probabilitatea este peste 2.618.
- Crește miza de pariere într-un mod care urmează secvența Fibonacci: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21 etc.
Ideea se bazează pe o teorie din 1989 care susține că egalul este cel mai greu de prezis pentru casele de pariuri și, prin urmare, poate fi exploatat acest lucru. Esența ideii este că atât timp cât crești miza în mod continuu, orice câștig va acoperi pierderile anterioare.
Metoda Fibonacci în practică
În Premier League 2011/12, 380 de meciuri s-au încheiat cu 93 de remize, deci 24,5% din totalul meciurilor s-au încheiat la egalitate. Interesant este că, pentru toate cele 380 de rezultate de egalitate, cotele la o posibilă remiză au depășit pragul de 2.618 sugerat de Archontakis și Osborne ca limită inferioară.
Aceasta înseamnă că în medie, o plată ar avea loc la fiecare patru jocuri, astfel încât pariul câștigător ar fi al patrulea număr Fibonacci: 3. Miza totală de fiecare dată este de 7 euro (pariul câștigător adăugat la cele trei pariuri anterioare ratate: 1, 1 și 2). Având în vedere că șansele medii ale unei remize în timpul sezonului au fost de 4.203, aceasta înseamnă că plata medie ar fi de 12,61 euro (pariul de 3 euro multiplicat cu cotele), cu un profit de 5,61 euro după deducerea mizei.
Pe parcursul a 380 de meciuri, asta înseamnă un profit teoretic de 1786,7 euro, totul de la o miză inițială de doar 1 euro.
Dezavantajele strategiei Fibonacci
Există numeroase limitări practice care împiedică secvența Fibonacci să aducă profit. În primul rând, multe jocuri se desfășoară simultan, ceea ce înseamnă că nu există posibilitatea de a crește miza la următorul număr Fibonacci dacă nu există un egal, deoarece jocurile se încheie în același timp. În schimb, pariorii pot lua în considerare aplicarea secvenței de pariere Fibonacci pentru echipe individuale.
Cu toate acestea, această abordare înseamnă că serii lungi fără egaluri pot produce pierderi semnificative în conturile pariorilor. Luând în considerare o serie lungă de meciuri din Premier League fără egal (de exemplu, Manchester United în sezonul 2008/09), când Diavolii Roșii au jucat 20 de meciuri fără un egal înainte de a încheia cu un 0-0 împotriva lui Arsenal.
Deoarece secvența Fibonacci crește exponențial, pariorii ar fi trebuit să parieze 10946 euro pe ultimul meci pentru a menține secvența. Cu acea miză, cei care urmau sistemul de pariere ar fi trebuit să parieze un total de 28656 de euro, o sumă imensă pentru un sistem care oferă în mod obișnuit doar un profit de 21,02 euro. Interesant este că cotele pentru un egal au fost de 4.10, ceea ce ar fi reprezentat un câștig de 44878,60 euro, rezultând un profit de 16222,60 euro. În cazul Fibonacci, mizele crescute pot oferi, de asemenea, un randament impresionant.
Explicația seriei Fibonacci
Seria Fibonacci este una dintre cele mai cunoscute serii de numere în matematică, caracterizată printr-o formulă simplă:
N3 = N1 + N2
Acest lucru indică faptul că (după primele două numere) fiecare număr următor din serie este suma celor două numere anterioare. De exemplu, seria Fibonacci începe cu numerele 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13 și 21:
N1 = 1, N2 = 1, deci N3 = 2
N1 = 1, N2 = 2, deci N3 = 3
N1 = 2, N2 = 3, deci N3 = 5
N1 = 3, N2 = 5, deci N3 = 8
Funcționează seria Fibonacci la pariurile sportive?
Asemănător cu seria Fibonacci, strategia de pariere Fibonacci poate fi cel mai bine evaluată sub format de concept matematic. Similar cu alte sisteme de pariere progresive, cum ar fi sistemul Labouchère, ideile funcționează perfect dacă avem la dispoziție capital nelimitat și limite nelimitate. Cu toate acestea, luând în considerare restricțiile reale, Fibonacci se dovedește a avea aceeași soartă ca orice teorie de pariere pe această planetă: este supusă necunoscutului și riscului.
Folosind exemplul anterior cu Manchester United, un parior ar fi trebuit să riște un total de 28656 euro în 21 de pariuri pentru a obține un profit de 16222 euro. Cineva care nu dispune de cele 10946 de euro necesare pentru ultima pariere câștigătoare ar pierde instant 20000 euro și nu ar exista nicio perspectivă de câștig.
Deoarece toată lumea ajunge la un anumit punct la o limită, fie din cauza epuizării capitalului, fie din cauza limitelor impuse de casele de pariuri, seria Fibonacci nu poate continua la infinit, așadar este puțin probabil să reprezinte o soluție profitabilă pe termen lung.
